Didactic vorbind, locuinta trebuie sa satisfaca doua insemnate aspecte ale necesitatilor umane: latura utila si latura estetica.

Concretizarea activitatilor variate ale omului se face cu ajutorul unor elemente utilitare: organizarea spatiului, echiparea rationala a incaperilor, solutionarea adecvata a instalatiilor, elemente care constituie, in ansamblu, ceea ce intelegem prin functionalitate.

Satisfacerea deplina a functionalitatii, fara sa se tina seama de latura estetica, vaduveste arhitectura de elementul uman.

Este stiut ca exista necesitati comune tuturor oamenilor, atat de ordin material (mancatul, odihna) cat si de ordin spiritual (studiul), necesitati pentru rezolvarea carora trebuie sa se tina seama de functiunile specifice locuintei.

Functiunile specifice locuintei

Destinderea si primirea raspunde necesitatilor active de relaxare si distractie pentru care este nevoie de o ambianta agreabila, de intimitate si de comoditate optima.

Dormitul este expresia imperativului biologic comun: odihna. In dormitor, unde se petrece a treia parte din viata, trebuie asigurata o atmosfera reconfortanta de calm si liniste.

Studiul, cerinta imperioasa a vietii contemporane, devine o functie din ce in ce mai importanta, continuandu-se si in afara scolii. El cere izolare, lumina, sibineinteles, obiectele potrivite pentru citit si scris.

Servitul mesei este o activitate importanta careia i se acorda o mare atentie si pentru a carei rezolvare este necesara crearea unei ambiante intime, de confort si lumina, optima satisfacerii acestui imperativ biologic.

Prepararea alimentelor comporta multe operatiuni marunte, de detaliu. Echipamentul trebuie sa asigure confortul si asezarea obiectelor in asa fel incat sa se economiseasca gospodinei miscarile inutile si obositoare.

Igiena locuintei necesita, de asemenea, rezolvarea unui bun confort pentru solutionarea spalatului, a uscatului, a calcatului rufelor, a cusutului si intretinerii locuintei.

Circulatia asigura, in raport cu natura functiunilor respective, legaturile intre spatiile comportamentale.

Depozitarea este, ca si circulatia, o functiune secundara, dar de mare importanta, care ajuta la exercitarea eficienta a celorlalte, satisface ordinea, trierea, accesibilitatea compartimentelor.

Tuturor acestor functii mentionate mai sus trebuie sa li se rezerve un spatiu adecvat si suficient.

Unele activitati umane se exercita ritmic si periodic, intr-un timp mai lung (somnul) sau mai scurt (jocul, igiena, etc).

Activitatile legate de actiunea de depozitare, de circulatie, de igiena au un caracter permanent.

Functiile comune se exercita mai multe in aceleasi incaperi si adesea se intrepatrund, ele avand si caracter continuu si de periodicitate. Spatiile care le sunt rezervate pot fi ocupate de functii diferite si chiar servi concomitent mai multe functii.

Foamea de functional

De ani de zile ne-am obisnuit sa pretindem: functional! Arhitectura functionala, mobila functionala, decoratie functionala, imbracaminte functionala. E firesc. Functional, inseamna „cu rost” si nimic nu este azi in lume mai fara rost decat sa n-ai rost. Viata trebuie sa aiba un rost. Oamenii trebuie sa aiba un rost. Obiectele, chiar cele neinsufletite, isi descopera, treptat, un rost. Rostul lor.

Dupa interioarele sufocante de la sfarsitul secolului trecut, dupa acele mobile grele, negre, incrustate cu sidefuri, dupa acele locuinte-cavou, dupa asfixia cu franjuri, perdele si palmieri, dupa potopul cu irisi, pe scurt dupa frumoasa epoca amfitrioanele au scos perdelele grele din salon, au pus in pod galeriile cu amorasi, gheridoanele cu serpuiri vegetale, vitraliile cu stanjenei.

Modei impopotonate a lui 1900, Le Corbusier i-a raspuns cu o adevarata religie a strictetii, a simplitatii, a functionalului.

In consecinta, ani de-a randul odaile au fost reduse la functiunea lor. Sala de baie incepu sa capete o frumusete ascetica. Un alb compact sugera conditia antiseptica. Nici un detaliu de prisos. O cada, un lavoar, un sir de sertare. Baia devenea un laborator de spalat, asa cum bucataria devenea un laborator de mestecat.

Siruri de rafturi albe (mereu un alb ordonat, antiseptic), mese zincate.

Decoratia acestor timpuri incepe sa se elibereze de tirania functionalului. Asa cum femeile, realmente emancipate, nu mai discuta de emanciparea femeii, decoratia noua nu mai simte nevoia sa bata fiecare cui pe melodia utilitatii. Functional? Bineinteles! Dar o functionalitate necrispata, o functionalitate care este asa de sigura pe ea incat are forta sa se autoironizeze, sa jongleze cu propriile ei principii.

In consecinta, baia a incetat sa mai fie doar un laborator de spalat, asa cum bucataria a incetat sa mai fie un laborator de mestecat. Albul de spital a inceput sa fie inviorat cand cu nuante tari, surescitante, cand cu tonuri moi, combinate savant. In baie s-au adus tablouri si mobile amuzante; s-a redescoperit in pod lavoarul bunicii, cu lighean de portelan si cana mare, cu flori. In bucatarie s-au adus unelte rustice, vase de cositor, funii de ceapa, piulite de arama, samovare batrane, ibrice tiganesti.

Pe perdele s-au desenat animale. Pe pereti s-au scris aforisme.

Azi ca sa fii obiect trebuie sa ai spirit.
Ce sa mai spun daca-ti bagi in cap sa devii subiect?

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here