Respiram zilnic aproape 12000 litri de aer. Plamanii nostri lupta in fiecare zi cu fumul, virusi, bacterii, polen, praf si alti compusi periculosi prezenti in aer…

Intr-o atmosfera viciata, scade capacitatea de munca a omului, care oboseste usor, devine nervos, surescitat si ii scade rezistenta fata de microbi.

Aerul viciat este si mai greu suportat de catre copii, batrani si, bineinteles, de cei bolnavi.

Aerisirea incaperilor prin curent inlocuieste aerul viciat, distrugand totodata si microbii din aer, deoarece prin ferestre deschise patrunde o cantitate de radiatii ultraviolete, care sterilizeaza suprafetele peretilor, mobilierului si lenjeriei tinuta la aer curat.

Aerisirea dormitoarelor seara, inainte de culcare, este obligatorie si pe cat posibil, cu exceptia cazurilor de boala sau de sensibilitate la frig deosebit, se recomanda sa se doarma noaptea cu ferestrele deschise.

Clasificarea poluantilor din interiorul locuinteiotravuri in aer

Poluantii interiori pot fi grupati in patru mari categorii :

  • umiditatea aerului si bioalergeni;
  • particule solide sau lichide (aerosoli);
  • metale grele;
  • compusi gazosi;

Umiditatea aerului şi bioalergeni

Concentratia de vapori de apa din aerul interior nu este, in sine, un poluant periculos pentru sanatatea umana decat in masura in care, prin depasirea unor anumite limite (inferioara sau superioara), ea favorizeaza anumite fenomene colaterale.

Pentru a nu deveni periculoasă în mod indirect pentru sănătatea umană, umiditatea relativă a aerului interior trebuie să fie cuprinsă între 40 si 70%.

Sub limita inferioară de 40% se pot produce reacţii de uscăciune a mucoaselor şi afecţiuni cronice ale căilor respiratorii (rinite), în timp ce valori importante conduc la bioalergenilor.

Sursele de degajare interioare de vapori de H2O sunt în principal : oamenii (prin respiraţie, perspiraţie şi transpiraţie) şi activităţile umane, cum ar fi : băi, gătit, spălarea locuinţei.
Bioalergenii (praf, acarieni, mucegaiuri, polen etc.) sunt frecvent întâlniţi la interior în cantităţi variabile.

Dezvoltarea lor e favorizată de anumiţi agenţi, precum: umiditate excesiva, ape stagnante, defecte de igienă a unor instalaţii de ventilare etc., iar efectul lor nociv, tradus prin iritaţii ale mucoaselor, se regăseşte la populaţiile cu risc crescut de îmbolnăviri (astmatici, batrani etc.).

Particule solide sau lichide în suspensie in aer (aerosoli)

Aerosolii sunt particule solide sau lichide ce se pot afla în suspensie (plutire fără depunere) în aer.

Prezenţa lor în aerul atmosferic este cauzată de mai mulţi factori, dintre care cei esenţiali sunt: traficul rutier, degajări de la centrale termice, eroziuni ale clădirilor sub acţiunea vântului, prelucrări ale unor materiale de construcţii.

Particulele de diametru mai mare de 75 μm se depun rapid şi sunt denumite pulberi, iar cele cu diametrul mai mic de 50 μm pot rămâne în aer sub formă de aerosoli.

Aerosolii cu diametrul inferior de 10μm inhalaţi constituie un pericol de contaminare pe cale respiratorie.

Prezenţa lor în mediul interior este în principal legată de schimbul de aer exteriorinterior şi procesele de combustie datorate unor echipamente de ardere a combustibililor sau tabagismului.

Unele materiale izolante (precum azbestul), materiale de construcţii, precum şi unele elemente de mobilier pot fi uneori surse de emisie a unor microfibre minerale.

Metale grele

Cele mai importante metale grele ce pot fi intalnite in mediul interior sunt plumbul si arsenicul.

Plumbul poate proveni din degradarea unor panze de tablou vechi, dar poate fi transportat si din exterior, unde poate exista in concentratii importante datorita emisiilor de la traficul rutier.

Arsenicul intra in compozitia unor vopsele interioare pe baza de latex, iar in stare de vapori poate fi usor inhalat, cu efecte nocive asupra sanatatii (intoxicatii grave).

Metale in aerul respirat

metale in aerul respirat

Compuşi gazoşi

Poluantii cel mai des tratati sunt oxizii de carbon (CO2, CO etc.), oxizii de azot sau acizi azotati (NOx, HNO3 etc) dioxidul de sulf (SO2), radonul si Compusii Organici Volatili (COV).

Cel mai periculos ramane monooxidul de carbon (CO), care in combinatie cu hemoglobina din sange, formeaza carboxihemoglobina. Sursa lui de producere esentiala este data de arderea incompleta a unor combustibili la interior, urmata de scapari necontrolate de la instalatia de ardere.

O alta sursă importantă a CO la interior este tabagismul.

Dioxidul de carbon

Dioxidul de carbon (CO2) nu este un poluant periculos pentru sănătate în concentraţiile uzual întâlnite la interior, în schimb este utilizat ca martorul cel mai fidel al prezenţei umane. Sursele sale de producere sunt în mod esenţial oamenii (prin expiraţie şi tabagism).

Aerul expirat conţine CO2 în proporţie de 4,4% din volum. Deoarece bioxidul de carbon nu poate fi filtrat, absorbit sau desorbit în interiorul încăperilor, măsurarea concentraţiei de CO2 a constituit multă vreme singura modalitate de a evalua calitatea aerului interior.

Conform anumitor standarde, concentraţia maximă admisă de CO2 la interior este de 0,5%, deşi s-a arătat că şi la valori mai mici pot apare fenomene de disconfort (oboseală, dureri de cap).

Dioxidul de sulf

Dioxidul de sulf (SO2) este intalnit in cantitati mult mai mari la exterior decat la interior.

Asadar, mediul exterior este principala sursa de poluare cu SO2 a mediului interior, prin intermediul debitului de aer de ventilare si infiltratiilor, insa acest gaz poate rezulta si din arderea (intr-o instalatie de incalzire amplasata la interior) a combustibililor fosili cu continut important de sulf.

Concentratia posibila de SO2 intr-o incapere astfel incalzita este evaluata la 20 mg/m3, mult mai mica decat cea prezenta la exterior.

Radonul

Radonul (Rn) este un gaz radioactiv ce provine din descompunerea radiului (ce se gaseste in diverse proportii in sol). La randul sau, radonul se poate dezintegra, producand doua elemente derivate (izotopi) cu perioade mici de injumatatire : 222Rn si 220Rn care emit particule radioactive (particule alfa).

Inhalat sub această formă, radonul pătrunde în plămân şi poate produce cancerul pulmonar.

Citeste mai mult …

Fumul de tigara

fumul de tigaraFumul de tigara poate fi privit sub două aspecte: tabagism activ (inhalarea sa de catre fumatori) si tabagism pasiv (inhalarea sa de catre nefumatori).

Efectele sale asupra nefumatorilor au facut obiectul a numeroase studii epidemiologice, care au permis evidentierea catorva efecte nocive asupra sanatatii : iritatia ochilor, afectiuni respiratorii si cardiace, cancer pulmonar.

Citeste mai mult …

Dioxidul de azot

Dioxidul de azot (NO2) este a priori recunoscut ca fiind mult mai toxic decat monooxidul de azot (NO), chiar daca cei doi compusi gazosi sunt prezenti in atmosfera in proportii variabile si deseori apelati cu numele de oxizi de azot (NOx).

Spre deosebire de SO2, acesti compusi sunt prezenti in concentratii importante la interior (200-1000 mg/m3), prezenta lor datorandu-se in general tabagismului si aparatelor de combustie functionand cu gaz.

concentratia de dioxid de azot
Toxicitatea NO2 in concentratii mari este dovedita stiintific, dar toxicitatea sa cronica in concentratii medii sau mici este inca incerta.

Ozonul

Ozonul (O3) este un gaz format in paturile inferioare ale atmosferei. El apare ca rezultat indirect al reactiilor chimice intre Compusi Organici Volatili (COV) si oxizi de azot (NOx) sub efectul temperaturii ambiante si radiatiei solare.

Principalii vectori de producere a ozonului sunt produsele de combustie (vehicule cu motor, centrale termice etc.) si solventii chimici.

Recent, s-a aratat ca unele echipamente de birou (computere, imprimante, copiatoare) pot fi surse de producere a ozonului.

Efectul nociv al O3 asupra sanatatii se manifesta in general prin probleme respiratorii ce apar la persoanele cu afectiuni cronice ale cailor respiratorii.

 

Autopoluarea

 

Omul, prin activitatea organismului sau (consumand oxigen si degajand bioxid de carbon, vapori de apa si caldura), modifica proprietatile aerului din interiorul locuintei in care isi petrece o buna parte din viata.

Cercetarile au constatat ca un om adult, la o temperatura a incaperii de 20 – 24 grade Celsius, in decurs de o ora, degaja 80 – 120 calorii, circa 22 litri de bioxid de carbon si o cantitate de apa variind intre 60 si 100 grame.

Astfel se produce vicierea aerului din incaperile neaerisite datorita activitatii fiziologice a omului.

Substantele mirositoare, uneori chiar florile sau parfumurile, in cazul cand sunt intense si persistente, pot sa devina suparatoare si chiar daunatoare.

Nu trebuie sa se tina flori si plante in camerele de dormit, deoarece in timpul noptii plantele consuma oxigen si degaja bioxid de carbon.

In schimb, ziua plantele contribuie la improspatarea aerului din incaperi prin faptul ca fixeaza bioxidul de carbon si degaja oxigenul.

Calitatea aerului din interior se imbunatateste prin:

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here