Elementele de baza care compun ambianta caminului nostru sunt:

  • structura arhitecturala (forme, dimensiuni, deschideri)
  • alegerea si aranjarea obiectelor in incapere
  • coloritul si materialele folosite
  • decoratia

Foarte adesea ambianta se confunda cu decorul care nu este, de fapt, decat „fardul” ce completeaza toaleta finala a unui interior, elementul mobil si arbitrar care se demodeaza si se schimba.

Ambianta, dimpotriva, este acel ceva imperceptibil si greu de definit care impregneaza structura insasi a unei case, definita printr-o multitudine de impresii ce se adreseaza tuturor facultatilor psihice si senzoriale.

Intr-adevar, echilibrarea volumelor si armonia diferitelor suprafete repartizate intr-un interior au rasunet asupra spiritului, in timp ce culoarea, aspectul lor si materialele folosite pentru amenajarea unui apartament se adreseaza simturilor.

Oricat de talentat ar fi un specialist in interioare, el nu va putea crea un apartament cu amprenta personalitatii sale, fara sa tina seama de elementul uman (fara sa cunoasca locatarii, fara sa-i vada traind, fara sa-i observe cum se integreaza in mediul lor de viata).

O ambianta reusita a spatiului interior depinde deci si de modul rational de aranjare a obiectelor, de armonia dintre toate incaperile in genere si, in acelasi timp, de fiecare incapere considerata aparte.

Un mare rol in crearea unei ambiante umane il are culoarea, a carei optima alegere depinde de un intreg complex de probleme, specifice fiecarui caz in parte (familie, preocupari, functie), armonia rezultand nu dintr-un ton predominant ci din acordul unor tonalitati multiple, obtinute prin asocierea in mod fericit a diverselor materiale. Culoarea este modificata de natura suportului respectiv. Acelasi rosu, difera cantitativ si calitativ cand este folosit pentru tapiterie, mochete, lustre sau tapet.

Culoarea si materialul nu se pot disocia.

Multi isi inchipuie ca pot realiza o ambianta originala, socant moderna, daca zugravesc, de exemplu, peretii aceleasi incaperi in culori diferite.

Acest lucru se poate face, dar cu multa prudenta si in situatii cu totul speciale. Policromia isi are legile ei, ea reprezentand nu o moda, ci un mijloc de a separa diversele zone ale unei incaperi de mari dimensiuni, de exemplu: spatiul de luat masa, locurile de muzica, odihna, lectii sau joc.

Prin materiale si forme diferite se accentueaza caracterul si functiunea. Daca intr-o incapere mica vom colora peretii divers si strident, impresia de spatialitate va avea de suferit si aspectul general va fi obositor.

Arhitectura incaperii se modifica de asemenea in raport cu provenienta, calitatea si cantitatea surselor de lumina, fie ca lumina se filtreaza prin ferestre, fie ca vine din plafon sau se concentreaza in anumite colturi.

In privinta mobilierului, este bine de subliniat ca daca sunt achizitionate numai cu scopul de a deveni un semn evident de prosperitate, deci fara o raportare la spatiul dat, isi pierd in fond ratiunea lor de a fi – iar interiorul devine incarcat. Oamenii incep sa devina constienti ca cele mai frumoase mobile, frumoase in sine, nu creeaza niciodata o ambianta personala daca sunt cumparate din convenienta.

Multi nu concep nici astazi o sufragerie fara o vitrina maiestuoasa sau un dormitor fara traditionalul dulap cu oglinda (desi un dulap in perete ocupa mult mai putin loc si poate cuprinde de trei ori mai multe obiecte).

In micile apartamente, unde spatiul lor este limitat, multe functiuni sunt concentrate intr-o singura incapere, care se transforma la diferite ore ale zilei si noptii, prin rabatarea patului, in camera de dormit, camera de luat masa, sau in camera de studi.

Unele mobile, care nu pot fi usor plasate intr-un volum atat de restrans, se escamoteaza in nise (dulapuri in pereti), se rabateaza (paturi, mese). Ambianta, in cazul acesta, se schimba fara incetare, dar ea trebuie sa se integreze si sa se armonizeze cu intregul ansamblu.

Pentru a rupe monotonia unei amenajari unice si pentru a incerca sa acordam ambianta cu anotimpurile, cu natura, putem sa modificam cateva elemente. Astfel, draperiile grele de stofa pot fi inlocuite primavara cu cretoane vesele. Pernele pot capata alte fete colorate, iar florile de camp, reinprospatate mereu, vor inlocui pe cele caracteristice anotimpului rece.

In realizarea echilibrului ecologic al ambiantei umane, un rol important il are armonizarea raporturilor reciproce dintre spatiile artificiale construite si cele naturale, libere si plantate.

Intr-adevar, omul a fost nevoit sa-si organizeze viata in spatii si volume construite, inchise, rupte de ritmurile si armoniile ambiantei naturale.

Dupa cum ne dovedesc oamenii de stiinta multe dintre carentele vietii contemporane sunt „dovada fizica a revoltei organismului impotriva mediului sau fizic si impotriva frustrarii sale, datorate distantei tot mai mari dintre mediul dupa care tanjeste si cel inabusitor si artificial pe care i l-am pus pana in prezent la dispozitie„.

Pentru a reusi insa ca acest mediu artificial sa nu formeze o lume claustrata de caramida, beton si asfalt, rupta de natura, este necesar sa cunoastem cat mai bine ambianta umana.

S-au scris putine lucruri despre natura ambiantei fizice celei mai potrivite pentru dezvoltarea completa a omului. Iata un domeniu care indeamna la cercetare, care cheama, un domeniu care trebuie sa apara in urma unei cercetari mult mai ramificate intreprinsa asupra insasi naturii omului.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here